Agnosticism

Termenul a fost introdus în 1876 de T. H. Huxley (1825-1895), biolog englez, pentru a exprima convingerea că nu se poate dovedi faptul că Dumnezeu există sau că nu există.

Pentru un agnostic, mintea umană nu poate percepe ideile de natură supranaturală.

Agnosticismul este un rezultat al scepticismului care se regăsește în scrierile lui David Hume si Immanuel Kant.

Tipuri de agnosticism:

Agnosticism ateu
Agnosticism teist
Agnosticism apatic sau pragmatic
Ignosticism
Agnosticism strict (hard)
Agnosticism temperat (soft)

Robert G. Ingersoll, orator american din secolul al XIX-lea, denumit “Great Agnostic”, a ținut în 1896 un discurs cu titlul “Why I Am An Agnostic”.

Cartea clasică a agnosticismului este considerată cea scrisă de Bertrand Russell – De ce nu sînt creștin, apărută în românește în 1980, la Editura Minerva, în colecția Biblioteca pentru toți.

Richard Dawkins a identificat două tipuri de agnostici: Temporary Agnostics in Practice (TAP’s), și Permanent Agnostics in Principle (PAP’s).

Vezi: Wikipedia

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s